Barcelona în 2h şi jumătate

În drumul de întoarcere din Maroc am făcut escală la Barcelona, o escală destul de lungă, de vreo 6 ore. Am avut noroc cu faptul că făceam parte dintr-un grup mare şi am putut lăsa bagajele în grija celor care au ales să rămână în aeroport. Am plecat astfel într-o rapidă cursă prin oraşul catalan, oraş pe care îl vizitam pentru prima oară.

Cum lucrurile merg ceas în această ţară, nu am întâmpinat greutăţi în a găsi rapid un Aerobus care să ne lase în centru, la Plaça de Catalunya contra sumei de 10 euro de persoană. Am primit împreună cu biletul şi harta turistică a oraşului, care a fost de mare ajutor, deşi descărcasem anterior offline harta electronică. Am făcut maximum o jumătate de oră de la aeroport cu acesta şi am putut astfel să admir şi pe fereastră peisajul care se derula în faţa ochilor.

După ce am parcurs bulevardele late şi aerisite, după ce m-am minunat de traseele speciale pentru transportul în comun care asigură astfel respectarea orarului afişat în staţii şi faptul că la urcarea în autobuz toţi călătorii sunt număraţi pentru a nu se depăşi numărul locurilor pe scaun, după ce am admirat din mers Plaça d’Espanya, am ajuns la capăt şi am început cursa contra cronometru pe Las Ramblas. Venită de la 34 de grade în Maroc, cele 18 grade din Barcelona şi briza mării m-au făcut să mai pun o haină pe mine. Am admirat clădirile impunătoare din Plaça de Catalunya şi am pornit în urma convoiului care viermuia pe La Rambla.

Am parcurs cu plăcere cei 1.2 km şi m-am oprit pentru un prânz to go, un sandviş, o apă şi o delicioasă cafea pe care le-am savurat în timp ce parcurgeam cu lăcomie în priviri bulevardul barcelonez. S-au desfăşurat cu repeziciune în faţa ochilor celebra Mercado de La Boquería (note to myself – must visit next time), terase şi restaurante, turişti cu miile, suveniruri, statui vivante şi în capăt un colosal monument închinat lui Columb. Odată ajunşi la malul mării, am pornit pe Rambla del Mar. Aici am grăbit puţin pasul, pentru că alarma de închidere a pasarelei a început să sune frenetic. În scurt timp, un yacht şi-a făcut simţită prezenţa, trecând prin breşa lăsată de podul care îţi rotise două punţi pentru a-i face loc.

Ne-am întors şi am luat-o pe mal spre Parc de la Ciutadella, trecând pe lângă o gară. Şi pe acesta l-am parcurs rapid admirând Castell dels Tres Dragons. Deşi recunosc, tare mi-a fi dorit la momentul acela să stau puţin pe o bancă şi să savurez mai bine aerul locului.

Printre oameni liniştiţi, pe bulevarde largi sau străzi umbrite, clădiri boeme cu balcoane şi mai boeme, am mărit pasul spre destinaţia finală. Am trecut la ieşirea din parc pe sub Arco de Triunfo şi am mai rătăcit câteva minute pe străzi, la umbră. Destinaţia finală: Sagrada Familia. Am reuşit să ajugem până aici, deşi simţeam deja cum se acumulase oboseala şi nu îmi venea a crede că mi-am început ziua cu un mic dejun pe aoperişul unui riad din Marrakech, că am luat prânzul la pas prin Barcelona, că văd cu ochii mei minunile arhitecturale rod la minţii geniale a lui Gaudi şi că seara voi păşi din nou pe pământ românesc. Cu entuziasm am făcut înconjurul catedralei. Ne-am urcat apoi în taxiul care ne-am dus rapid spre Plaça de Catalunya şi am ajuns înapoi la aeroport. Am reuşit să văd în treacăt şi Casa Batlló unul dintre obiectivele pe care mi-am promis să le vizitez pe îndelete cu altă ocazie.

Mă veţi întreba acum dacă a meritat toată nebunia asta de două ore şi jumătate şi vă voi spune cu mâna pe inimă că DA. Tot acest periplu nu a făcut decât să îmi redeschidă apetitul pentru explorat şi Barcelona este acum pe listă. Vă las ca bonus o imagine surprinsă din avion la întoarcere.

Voi aţi făcut vreodată o introspecţie rapidă în inima unui oraş? Cum a fost experienţa voastră?

Please follow and like us:

Related posts

Leave a Comment