Dulceaţă de rubarbă

Rubarbă, rabarbură sau revent sunt doar câteva din denumirile sub care aflăm despre plăntuța asta primăvăratică. Recunosc că nu am auzit de ea în zona Bucureştiului şi că primele informaţii le-am aflat de la televizor, din presă, cărţi sau de la amicii ardeleni. Şi cum am devenit curioasă, anul trecut am profitat de excursia la Sibiu de Constatin şi Elena şi am căutat dulceaţa de rubarbă. Am venit acasă cu două borcane şi aşa a început povestea de dragoste. Vă avertizez pe cei care nu cunoaşteţi produsul, că dulceaţa nu este una parfumată ca cea de căpşune sau trandafiri, chiar deloc, dar gustul dulce acrişor pe care nu l-am apreciat niciodată la dulceaţa de vişine, a reuşit să mă cucerească.

Vorbim de o legumă, nu de un fruct, una care seamănă cu o ţelină apio cu tente de la rozaliu la vineţiu. Frunzele sunt toxice, aşa că vor fi rapid eliminate la preparare Şi da, fiind aşa acrişoară (cu cât este roşul mai intens, cu atât este mai acrişoară) este bună şi pentru acrit ciorbele, nu doar în dulceţuri şi plăcinte. Se spune că în China antică era atât de apreciată pentru proprietăţile sale curative încât întrecea şofranul. La noi o găsiţi din mai până în iunie şi vă recomand să o încercaţi măcar o dată. Cum a răsărit un kilogram de rubarbă şi pe masa mea, am profitat de ocazie să marchez anul de la prima degustare şi am transformat totul în dulceaţă.

Am folosit

1 kg de rubarbă

750 g de zahăr

1 păstaie de vanilie

Cum am procedat?

Am rupt frunzele şi am tăiat capetele. Am scos fibrele acolo unde mi s-au părut mai aţoase şi am spălat beţele rămase. Le-am tăiat cubuleţe, am presărat zahărul peste ele şi le-am lăsat la frigider până dimineaţa. A doua zi, am pus bobiţele unei păstăi de vanilie in amestecul de acum apos şi am pornit focul. Am lăsat să fiarbă la foc domol, amestecând din când în când. Între timp am sterilizat borcanele la 100 grade în cuptor. Când dulceaţa a trecut testul gelificării, am oprit focul.

Testarea se face simplu: cât timp fierbe dulceaţa, se ia cu o linguriţă o cantitate mică din conţinut şi se picură pe o farfurie curată. Dacă atunci când se răcesc picăturile nu curg, dulceaţa este gata. Încercaţi să nu vă lăsaţi păcăliţi de consistenţa mai apoasă la fierbere şi să o lăsaţi să scadă prea mult, pentru a nu risca ca atunci când se răceşte să obţineţi un beton în care nu puteţi scufunda nicio linguriţă. Iar dacă doriţi să gustaţi, puneţi puţin pe o farfurie, nefolosind aceeaşi lingură apoi pentru a o introduce în dulceaţă. Unu, nu este igienic şi doi, cum spune bunica, se zahariseşte. Să revenim.

Am pus borcanele călduţe într-o tavă de metal şi am turnat cu polonicul dulceaţa caldă în ele. După ce le-am pus capacele, le-am întors cu fundul în sus şi le-am lăsat să se răcească. Acum sunt gata pentru etichetat, cămară, dăruit, savurat.

Voi cum folosiţi rubarba în bucătărie?

PS: Mi-a crescut inima, deoarece mi s-a spus că dulceaţa asta a ieşit mai bună decât cea cumpărată anul trecut. 🙂

 

 

 

Please follow and like us:

Related posts

Leave a Comment