Untul clarificat – ghee

Acum ceva vreme am postat pe contul de Instagram o imagine teaser cu un borcan care conţine un lichid asemănător mierii. Tot cam atunci vă povesteam cum am descoperit reţeta unei cafele care te pune pe picioare cât ai spune bulletproof. Ca unt pentru cafeaua asta minune am folosit un ingredient despre care la noi se vorbeşte mai puţin, şi anume ghee sau untul clarificat.

Ce este, de unde vine şi cum se prepară?

Vă pot spune că se găseşte destul de greu gata preparat şi este şi destul de piperat ca preţ. Bine, dacă este preparat după uzanţele tradiţionale, îşi justifică întrucâtva costul.

Ghee este un tip de unt clarificat ce îşi trage obârşia din India şi din ritualurile ayurvedice, folosit atât în alimentaţie (îl veţi întâlni adesea în bucătăria indiană sau asiatică), cât şi cu efect terapeutic, pentru uz extern, recomandat fiind în numeroase afecţiuni.

În mod tradiţional acesta se obţine din lapte proaspăt de vacă (animal sacru în India) care se fierbe, se răceşte, se adaugă curd sau culturi pentru realizarea iaurtului (cred că la noi se numeşte popular cheag, dar să nu greşesc). Se lasă acoperit la temperatura camerei pentru 12 ore, apoi se alege untul după metode străvechi. Acest unt este folosit ulterior la prepararea untului clarificat numit ghee.

Vestea bună este că îl puteţi prepara şi voi acasă dintr-un unt gras, fie din comerţ cu 82% grăsime, fie de ţară (cel mai indicat). Nu este greu, trebuie doar să fiţi atenţi la preparare. Ideea este că dacă se arde sau nu se separă foarte bine grăsimile, acesta nu mai este comestibil şi poate fi utilizat doar în scop terapeutic, de exemplu, ca unguent pentru tratarea tăieturilor. Veţi vedea că este un unt mai aromat, care se comportă asemenea uleiului de cocos: la căldură devine lichid, cu o consistenţă şi culoare asemănătoare mierii, iar la rece se solidifică. Poate fi păstrat în borcan cu capac (în poză apare într-un bol, pentru prezentare; de obicei stă în borcan) fie la temperatura camerei, fie la frigider pentru mai mult timp (am ales această din urmă variantă, deoarece l-am preparat într-o zi foarte călduroasă). Eu îl folosesc la sotat legumele, deoarece are un punct de ardere mai ridicat decât untul clasic, şi la cafeaua cea plină de energie. Ah, iar pentru persoanele cu intoleranţă la lactoză poate constitui o alternativă, deoarece proteinele din lapte se separă la fierbere şi se obţine astfel un produs mai curat.

How to?

Am folosit un pachet de 250 g de unt nemţesc cu 82% grăsime pe care l-am topit la foc mic într-o cratiţă cu fund gros. Din această cantitate mi-a rezultat un borcan de ghee ca cel din imaginea mai sus menţionată (un borcan de miere de-la-nu-mai-menţionez-numele-magazinului). Cantitatea de unt fiind mică, a fost gata repede, cam în 15 minute maximum. Cu cât cantitatea de unt e mai mare, cu atât timpul de preparare este mai mare.

Ponturi:

  • fiţi cu ochii în 4 (am mai spus, dar ştiu bine ce zic 🙂 );
  • va face o spumă la suprafaţă pe care puteţi să o luaţi cu o spumieră sau să o lăsaţi să dispară de la sine – oricare variantă este ok;
  • după faza cu spuma, lichidul va deveni mai limpede şi veţi observa cum încep să se depună grăsimile pe fundul vasului – e de bine, aşa trebuie să fie;
  • dacă începe să formeze a doua oră spumă, mai brună de data asta şi nu la fel de consistentă ca prima oară, înseamnă că e gata şi puteţi opri focul;
  • de asemenea, un alt semn că este gata sunt depunerile de pe fundul vasului prin care dacă treceţi cu o lingură de lemn ar trebui să se formeze o cărare, nu să se adune la loc;
  • lichidul auriu se strecoară printr-o sită curată în borcan (puneţi un cuţit, lingură sau tavă de metal sub acesta pentru a prelua din şocul termic) şi se lasă la răcit – capacul îl puneţi abia după ce s-a răcit complet.
  • îl păstraţi la temperatura camerei sau în frigider pentru o lună sau mai mult (la mine se consumă în cel mult o lună)

ghee1

Voi l-aţi încercat?

 

 

 

Please follow and like us:

Related posts

Leave a Comment