Tartă cu mere în aluat special

placinta cu mere

Inspiraţia vine şi la drum, interacţionând cu ceilalţi, furând o idee, încercând ceva nou. Am cunoscut de curând o doamnă foarte interesantă care m-a impresionat cu bucatele pregătite cu drag şi multă pricepere la un banal grătar la iarbă verde. Iniţial am crezut că toate minunăţiile care erau scoase ca prin magie din sacul aparent fără fund ar fi fost cumpărate. S-a dovedit apoi că m-am înşelat şi că două mâini dibace au reuşit să pună cap la cal atâtea bunătăţi: peşte pregătit de grătar cu condimente şi legume, borcane cu murături şi sosuri de roşii şi ardei preparate cu roadele din grădina proprie, legume şi fructe cum ne place să le numim acum eco, bio, buchete imbietoare de mărar pe care fără milă le-am ghilotinat cu puţin usturoi şi le-am supus pe capete de ciuperci coapte şi lista poate continua. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult au fost cornurile cu ciuperci sau gem dintr-un aluat pufos, divin, care se topea în gură. Bineînţeles că nu am putut răbda să nu întreb care este reţeta. Mi-am făcut puţin curaj şi am încercat aluatul într-o frumoasă zi de sâmbătă. Avertisment! Dacă vă ştiţi cu probleme legate de colesterol, este mai bine să evitaţi acest aluat.

Ingrediente aluat

1 kg de făină

1 ou

2 pachete de unt

1 linguriţă de sare

1 lingură zahăr (nu mai mult, deoarece aluatul se poate folosi şi pentru umpluturi sărate, cu ciuperci sau şuncă, după gust)

1 cub de drojdie proapătă sau 1 plic de drojdie uscată

1 cană de lapte dulce sau lapte bătut

Preparare

Se amestecă ingredientele şi cu multă răbdare, după ce se omogenizează, se frământă aluatul bine, bine până nu se mai lipeşte de vas. Mărturisesc că pe mine frământatul aluatului mă relaxează aşa că faceţi această reţetă doar dacă 1. aveţi timp, 2. aveţi putere, 3. aveţi plăcerea de a lucra cu aluatul şi de a vă murdări puţin (pe mine mă distrează pasul asta).

Să revenim. După ce operaţiunea frământat s-a încheiat, fie lăsaţi aluatul să se odihnească puţin într-un loc călduţ, fie îl puteţi lucra imediat. Eu am făcut iniţial din acesta nişte cornuri (nu cornuleţe, ci un fel de croasanţi) cu gem – o minunăţie vă spun, mai ales calde. Apoi, deoarece am rămas cu o cantitate impresionată de aluat (ştiu, ştiu cine m-a pus să folosesc 1 kg de făină), pe care l-am pus la congelator, m-am tot gândit ce aş putea face cu el.

Cu un ochi la Maste Chef şi altul la aluat, ar putea continua povestea mea, a început să încolţească o idee. Aşa că am călit rapid 4 mere potrivite, curăţate de coajă şi tăiate cubuleţe, cu puţină scorţişoară, nucşoară şi 3 linguri de zahăr până şi-au lăsat sucul. Am întins aluatul în două foi cât mai subţiri: una pusă în vas jos şi înţepată cu furculiţa, urmată de merele scurse de suc şi un strat final de aluat drept capac. Am crestat capacul ca plăcinta să respire, am sigilat bine pe margine şi m-am mai chinuit puţin cu decorul pentru margini. Am uns apoi cu un amestec de ou şi zahăr şi am dat la cuptorul încins pentru 35 – 40 minute. A ieşit o delicioasă plăcintă cu mere în stil american ca aspect şi foarte românească ca gust şi aluat (crescut, pufos, bun mai ales cald).

Din restul de aluat, pentru că da, a fost muuult, au mai ieşit şi nişte chifle sărate, împletite şi presărate cu seminţe.

chifle cu seminte

Concluzii: aluatul este delicios şi permisiv, dar nu cred că îl voi mai face prea curând. Şi asta doar din pricina celor două pachete de unt pe care le înghite, care mi se par cam mult. Este însă delicios în acele cornuri de care vorbeam şi minunat pentru produsele consumate cât mai calde. Cu cât se răceşte, devine mai tare şi după o zi, două parcă nu mai este la fel de fraged. Pentru plăcinta cu mere voi merge pe viitor pe reţeta de aluat pentru quiche pe care am mai prezentat-o în trecut aici.

Vă doresc poftă bună şi spor la experimentat!

Please follow and like us:

Related posts

Leave a Comment